Misterul Manuscrisului lui Voynich a fost spart? Noua teorie care schimbă istoria criptografiei

Timp de secole, Manuscrisul lui Voynich a reprezentat Sfântul Graal al criptografilor, istoricilor și lingviștilor din întreaga lume. O carte de 23,5 x 16,2 cm, conținând aproximativ 240 de pagini de text indescifrabil și ilustrații botanice bizare, a sfidat cele mai strălucite minți, de la spărgătorii de coduri din Al Doilea Război Mondial până la inteligența artificială modernă. Totuși, o nouă cercetare ar putea oferi cheia acestui puzzle vechi de 600 de ani.

O nouă ipoteză: Cifrul Naibbe și logica din spatele haosului

Un studiu recent, care a zguduit comunitatea științifică, sugerează că Manuscrisul lui Voynich ar putea fi, de fapt, un tip de text cifrat creat intenționat în anii 1400. Ipoteza vine să contrazică teoriile conform cărora cartea ar fi doar o farsă elaborată sau o înșiruire de simboluri fără sens.

Autorul studiului, jurnalistul științific Michael Greshko din Washington DC, a abordat problema dintr-un unghi inedit. În loc să încerce doar să traducă textul existent, el a testat ipoteza prin inginerie inversă: a încercat să producă o scriere care să arate și să se comporte statistic similar cu misteriosul text istoric. Rezultatul a fost crearea unei criptări complet noi, denumită „cifrul Naibbe”.

Conform cercetării publicate în revista de specialitate Cryptologia, rezultatul aplicării acestui cifru arată izbitor de asemănător cu textul original din manuscris, oferind o dovadă tangibilă că avem de-a face cu un sistem logic, nu cu haos aleatoriu.

Cum funcționează criptarea secretă din secolul al XV-lea

Cifrul Naibbe nu este o invenție modernă aplicată retroactiv, ci a fost dezvoltat pentru a fi plauzibil din punct de vedere istoric pentru scribii din anii 1400. Greshko a demonstrat că acest sistem putea fi utilizat pentru criptarea limbilor latină sau italiană, limbile dominante ale intelectualității din acea perioadă.

Din punct de vedere tehnic, acesta este un cifru de substituție omofonică. Spre deosebire de o simplă substituție unde „A” devine întotdeauna „X”, în substituția omofonică, o singură literă din textul clar poate fi reprezentată prin mai multe simboluri diferite în textul cifrat. Acest lucru face spargerea codului mult mai dificilă, deoarece ascunde frecvența naturală a literelor dintr-o limbă.

Caracteristici statistice cheie identificate

Studiul a scos la iveală detalii fascinante despre structura internă a textului:

• Maparea dinamică: Cifrul mapează literele pe mai multe caractere distincte în stil Voynich, schimbându-se în funcție de context.
• Reguli poziționale: Anumite simboluri tind să apară doar în anumite locuri. De exemplu, unele șiruri de caractere apar exclusiv la începutul cuvintelor, altele la mijloc, iar altele marchează finalul.
• Sloturi specifice: Cuvintele par să aibă „sloturi” predefinite în care tind să apară anumite glife, respectând o structură morfologică strictă.

„Textele cifrate rezultate rămân complet descifrabile și reproduc, de asemenea, în mod fiabil multe proprietăți statistice cheie ale manuscrisului lui Voynich”, a explicat Greshko. Aceasta înseamnă că, dacă aplicăm regulile cifrului Naibbe, putem genera text care „păcălește” analiza statistică, arătând exact ca paginile manuscrisului original.

De la cuvinte fără sens la informație reală

Una dintre cele mai mari dezbateri legate de Manuscrisul lui Voynich a fost polarizarea dintre experți: unii susțineau că este un limbaj real necunoscut, alții că este o bolboroseală fără sens (gibberish). Studiul lui Greshko înclină balanța decisiv spre prima variantă.

Experimentul a arătat că respectarea regulilor cifrului Naibbe a produs „cuvinte false” care respectă aceleași reguli structurale ca ale lui Voynich. Întrucât aceste reguli asemănătoare limbajului pot crea cuvinte Voynich credibile, studiul sugerează cu tărie că manuscrisul criptează cuvinte reale. Desenele științifice și reprezentările botanice ciudate în nuanțe de verde, maro, galben, albastru și roșu nu sunt doar decor, ci probabil ilustrează conținutul textului ascuns.

Viitorul descifrării: Omul și Mașina

Descoperirile susțin afirmațiile anterioare conform cărora manuscrisul Voynich este un text cifrat complex. Importanța acestui studiu nu constă doar în propunerea unui nou cifru, ci în validarea faptului că textul are sens.

Oamenii de știință speră acum că analize computerizate suplimentare, folosind puterea de procesare a algoritmilor moderni și a inteligenței artificiale, aplicate atât asupra manuscrisului original, cât și asupra cifrurilor imitative precum Naibbe, vor putea în cele din urmă să dezlege misterul. După șase secole, suntem mai aproape ca niciodată să citim primele propoziții clare din cea mai misterioasă carte a omenirii.