DECIZIE: Curățenie Generală! Companiile care falimentează statul, luate la țintă. Oana Gheorghiu: „Trebuie să le închidem”
România se află într-un moment de răscruce administrativă, unde toleranța față de ineficiență a ajuns la final. Subiectul fierbinte al momentului vizează firmele care falimentează statul, entități economice care, deși figurează în registrele oficiale, nu mai produc valoare, ci doar costuri și birocrație. Într-o intervenție recentă, Oana Gheorghiu a pus degetul pe rană, cerând o abordare radicală: curățenia generală și închiderea definitivă a acestor societăți inactive.
Povara invizibilă: Cum ne costă firmele inactive
Discuția despre firmele care falimentează statul nu este una nouă, dar a căpătat o urgență fără precedent în contextul deficitului bugetar și al nevoii acute de digitalizare. Oana Gheorghiu atrage atenția asupra unui fenomen care a fost ignorat ani la rând: existența a mii de companii „zombie”. Acestea nu au activitate, nu plătesc taxe, nu au angajați, dar necesită resurse administrative pentru monitorizare, procesare de date și încercări futile de recuperare a unor creanțe inexistente.
Menținerea acestor entități în viață, doar pe hârtie, blochează resursele ANAF și ale Registrului Comerțului. În loc ca inspectorii să se concentreze pe marii evazioniști sau pe optimizarea colectării de la companiile active, timpul și energia sunt risipite pe fantome economice. Această „balastare” a sistemului este unul dintre motivele principale pentru care digitalizarea reală a administrației publice întârzie să producă efecte vizibile.
Oana Gheorghiu: „Trebuie să facem curățenie”
Mesajul transmis este unul clar și lipsit de echivoc: statul nu își mai permite să fie un administrator pasiv al unor registre pline de praf. „Trebuie să facem curățenie, să le închidem”, afirmă Oana Gheorghiu, subliniind că o economie sănătoasă se bazează pe actori economici reali și responsabili. Această declarație marchează o schimbare de paradigmă, trecând de la simpla constatare a problemelor la propunerea unor soluții chirurgicale.
Eliminarea din sistem a firmelor inactive ar avea efecte imediate:
- Debirocratizare: Curățarea bazelor de date ar permite o interconectare mai rapidă între instituții.
- Eficiență fiscală: ANAF s-ar putea concentra pe zonele cu risc fiscal real.
- Claritate economică: Statisticile economice ale României ar reflecta realitatea, nu o imagine distorsionată de zeci de mii de firme fără puls.
Impactul asupra mediului de afaceri onest
Pentru antreprenorii care își plătesc taxele la timp, existența acestor firme care falimentează statul este o sursă de frustrare. De multe ori, aceste companii inactive sunt folosite ca paravane în diverse inginerii financiare sau rămân agățate în lanțuri comerciale, generând blocaje. O curățenie generală ar însemna un mediu concurențial mai corect și mai transparent.
Mai mult, simplificarea procedurilor de radiere pentru firmele care nu mai au activitate ar putea încuraja antreprenorii să își închidă voluntar afacerile eșuate, fără a se teme de un calvar birocratic. În prezent, paradoxal, este uneori mai greu să închizi o firmă în România decât să o deschizi, ceea ce duce la abandonarea lor în neantul administrativ.
Viitorul: Digitalizare prin eliminare
Nu putem construi o administrație digitală performantă pe o fundație putredă. Verificarea și închiderea companiilor inactive este un pas obligatoriu în procesul de modernizare a statului. Dacă propunerile susținute de voci precum Oana Gheorghiu vor fi transpuse în legislație rapidă, am putea asista la una dintre cele mai importante reforme administrative din ultimul deceniu.
Rămâne de văzut cât de repede va reacționa aparatul legislativ și executiv la acest apel. Cert este că, pentru a opri hemoragia de resurse, statul trebuie să aibă curajul să taie în carne vie și să elimine balastul care trage economia în jos. Până atunci, firmele care falimentează statul rămân o dovadă a ineficienței pe care România nu și-o mai poate permite.
