CUTREMURĂTOR. Imagini din „Spitalul Morții” la Brașov: Bolnavii de cancer, umiliți în frig și igrasie
În România anului 2026, realitatea din sistemul sanitar continuă să șocheze prin contraste dureroase. În timp ce tehnologia medicală avansează, infrastructura rămâne blocată în trecut, punând în pericol viețile celor deja vulnerabili. Un caz emblematic este cel supranumit spitalul morții Brașov, locul unde pacienții oncologici și cei cu afecțiuni renale sunt nevoiți să lupte nu doar cu diagnosticele crunte, ci și cu un mediu ostil, caracterizat prin frig, igrasie și degradare extremă.
O ruină cu risc seismic în loc de sanctuar de vindecare
Situația de la Spitalul Județean Brașov este critică. Secțiile de oncologie și nefrologie funcționează într-o clădire ridicată în anul 1930, care astăzi arată mai degrabă a imobil abandonat decât a unitate sanitară funcțională. Expertizele tehnice au încadrat clădirea în clasa 2 de risc seismic, ceea ce înseamnă că structura ar putea suferi degradări majore în cazul unui cutremur, punând în pericol direct viața pacienților și a cadrelor medicale.
Exteriorul dezolant este doar un avertisment pentru ceea ce se află în interior. Ușile sunt stricate, pereții sunt măcinați de timp și umezeală, iar atmosfera generală este una de deprimare profundă. Pentru un pacient diagnosticat cu cancer, impactul psihologic al internării într-un astfel de loc este devastator.
„E greu când ajungi aici, numai când vezi scările. Când vezi holul zici – nu pot să continui aici.”
Dr. Mariana Sporiș, șefa secției Oncologie
Umilința supremă: 41 de pacienți la o singură baie
Dincolo de aspectul vizual dezastruos, condițiile igienico-sanitare sunt sub orice limită a demnității umane. În secția unde sunt tratați oameni cu imunitatea prăbușită din cauza chimioterapiei, există 41 de paturi deservite de o singură baie. Deși s-au făcut încercări parțiale de renovare, rezultatul este departe de standardele anului 2026.
Pacienții evită să folosească dușul, nu doar din cauza condițiilor precare, ci și din cauza frigului pătrunzător. Geamurile vechi nu se închid etanș, transformând orice încercare de igienă personală într-un risc de îmbolnăvire suplimentară.
„Nu așa des cum și-ar dori, vedeți că sunt deschise geamurile. Geamurile nu se închid bine, iarna nu e chiar o bucurie să faci duș aici.”
Medic șef oncologie
„Fugi urlând”: Mărturii din infern
Eticheta de spitalul morții Brașov nu este o exagerare jurnalistică, ci termenul folosit chiar de aparținătorii celor care și-au pierdut viața aici. O femeie al cărei tată a decedat anul trecut în această unitate descrie experiența ca fiind traumatizantă, subliniind că dorința instinctivă a oricui intră acolo este să fugă.
„Este numit spitalul morții, îți vine să o iei la fugă. Și fugi nu plângând, fugi urlând. Nu poți să nu te întrebi dacă autoritățile ar sta internate în acest spital chiar și o singură noapte.”
Fiica unui pacient decedat
Cezar Irimia, președintele Federației Asociațiilor Bolnavilor de Cancer, confirmă impactul psihologic devastator: pacienții, deja deprimați de boală, intrând în această clădire, simt că singura ieșire este „între patru scânduri”.
Reacția autorităților: Promisiuni și amenzi modice
Paradoxal, spitalul primește autorizație de funcționare an de an. Direcția de Sănătate Publică (DSP) Brașov a efectuat controale, iar anul trecut a aplicat două avertismente și o amendă în valoare de 2.000 de lei pentru condiții de igienă precară și nerespectarea circuitelor. O sumă infimă comparativ cu gravitatea situației.
Conducerea spitalului, prin managerul Dan Grigorescu, și Consiliul Județean Brașov susțin că există un plan de modernizare. Clădirea a intrat în patrimoniul Consiliului Județean abia în urmă cu doi ani, fiind lăsată de izbeliște până atunci. S-au alocat sume în proiectul de buget pentru reabilitarea celor două niveluri unde funcționează oncologia, însă medicii rămân sceptici după ani de promisiuni neonorate.
În contextul în care în ultimii 37 de ani în România s-au construit doar două spitale noi, cazul de la Brașov rămâne o rană deschisă a sistemului, un loc unde dreptul la sănătate este condiționat de rezistența la frig și umilință.
