Un concurs sub lupa suspiciunilor: Ce se întâmplă cu pădurile României?
Anul 2026 aduce în prim-plan un nou scandal conducere Romsilva, o situație care riscă să zdruncine din temelii încrederea publicului în instituțiile statului. Promisiunea unui concurs corect și transparent pentru șefia Regiei Naționale a Pădurilor, asumată public de ministra Mediului, Diana Buzoianu, este pusă sub un mare semn de întrebare. În spațiul public au apărut o serie de fotografii care demonstrează legături strânse între actorii implicați în zona deciziilor forestiere, sugerând existența unui cerc restrâns de influență care ar putea dicta viitorul aurului verde al României.
Miza acestui concurs este colosală. Romsilva administrează milioane de hectare de pădure proprietate publică a statului, gestionând bugete uriașe și resurse strategice naționale. În acest context, orice umbră de îndoială asupra procedurii de selecție a directorului general se transformă rapid într-o problemă de siguranță economică și de mediu. Fotografiile recente arată cum aceleași persoane gravitează în jurul deciziilor importante, participând la aceleași evenimente și vizite în teren, conturând imaginea unei rețele bine sudate.
Cele trei cercuri de putere care se intersectează
Analiza atentă a imaginilor și a informațiilor din sistemul silvic scoate la iveală un detaliu tulburător: numele vehiculate se regăsesc în trei cercuri distincte care se intersectează exact în punctul nevralgic al concursului pentru Romsilva. Această suprapunere de interese politice, instituționale și non-guvernamentale alimentează percepția că rezultatul competiției ar putea fi deja conturat.
1. Nivelul Politic: Decizia de la vârf
Primul cerc este cel politic, nivelul la care se trasează direcțiile majore și se iau deciziile executive. Aici se regăsesc ministra Mediului, Diana Buzoianu, și senatorul Uniunii Salvați România (USR), Aurel Oprinoiu. Asocierea acestui cerc de influență cu zona USR este tot mai des discutată de specialiștii din sistemul silvic, în lipsa unor explicații clare și a unei delimitări ferme din partea conducerii ministerului.
2. Nivelul Instituțional și Profesional: Controlul sistemului
Al doilea cerc este format din profesioniștii și decidenții din sectorul forestier. Aici apare numele lui Octavian Anghel, unul dintre candidații la conducerea Romsilva, care este văzut frecvent în aceleași cercuri profesionale și asociative cu apropiații conducerii politice. Tot în această sferă activează Ciprian Muscă, președintele ASFOR (Asociația Forestierilor din România), și Dan Achim, actualul șef al Consiliului de Administrație al Romsilva, numit de ministra Mediului, dar care este și membru plătit al Comisiei de atestare a agenților economici din cadrul ASFOR.
Un alt exemplu relevant pentru acest nivel este Florin George Gârbacea, ajuns la conducerea Gărzii Forestiere Naționale. Numirea sa în fruntea instituției care controlează respectarea regimului silvic a ridicat deja numeroase semne de întrebare în rândul experților, consolidând ideea unei preluări sistematice a funcțiilor cheie de către persoane din același anturaj.
3. Nivelul ONG-urilor de Conservare: Proiecte și vizibilitate
Al treilea cerc implică zona organizațiilor non-guvernamentale de mediu, axate pe conservare și atragerea de fonduri europene. În fotografiile apărute public se disting clar Mihai Zotta și Christoph Promberger, ambii reprezentând Fundația Conservation Carpathia. Prezența lor devine extrem de relevantă în contextul în care Ministerul Mediului intenționează să încheie un protocol între Romsilva și această fundație pentru promovarea parcurilor naturale și naționale. În sistem există temeri justificate că un astfel de protocol ar putea fi impus noii conduceri a Romsilva, oferind un avantaj uriaș de imagine și influență fundației respective.
Detaliile care trădează rețeaua: Evenimente, vizite și o erată controversată
Ceea ce transformă aceste asocieri dintr-o simplă coincidență într-un tipar îngrijorător este contextul în care au fost realizate fotografiile. Imaginile surprind trei tipuri de evenimente repetate, care demonstrează o comunicare constantă între cele trei cercuri de putere.
În primul rând, apar evenimentele Rotary International, mai exact Rotary Club Prahova, unde senatorul Aurel Oprinoiu și candidatul Octavian Anghel au fost fotografiați împreună. Deși Rotary este o rețea profesională și nu una politică, ea reprezintă un spațiu excelent pentru consolidarea relațiilor de influență între politicieni, oameni de afaceri și funcționari publici.
În al doilea rând, vizitele în teren, direct în pădure, îi surprind pe reprezentanții Fundației Conservation Carpathia alături de oameni din zona administrării pădurilor, indicând o relație directă și o colaborare strânsă pe teren. În al treilea rând, evenimentele instituționale organizate de ASFOR sau structuri din Romsilva reunesc din nou aceleași figuri centrale.
Picătura care a umplut paharul suspiciunilor a fost o modificare de ultim moment a regulamentului de concurs. Printr-o erată, a fost introdusă poziția de observator la concursul pentru funcția de director general al Romsilva, poziție care, conform informațiilor din sistem, i-ar fi destinată lui Ciprian Muscă, președintele ASFOR. Această mutare tactică ridică semne de întrebare uriașe cu privire la imparțialitatea procedurii de evaluare a candidaților.
Concluzie: Meritocrație sau monopol pe aurul verde?
Dacă percepția publică privind formarea unui cerc de influență este greșită, Ministerul Mediului are obligația de a demonta rapid aceste acuzații prin fapte și transparență totală. Însă, dacă aceste legături se vor confirma prin rezultatul final al selecției, concursul pentru conducerea Romsilva din 2026 va rămâne în istoria sistemului forestier ca un episod sumbru, în care relațiile de prietenie și interesele de grup au primat în fața competenței și a meritocrației.
Pădurile României reprezintă o resursă inestimabilă și nu trebuie să devină niciodată moneda de schimb a unui partid politic sau a unui cerc restrâns de interese. Zilele următoare vor demonstra dacă promisiunea de corectitudine a fost o intenție reală sau doar un exercițiu de imagine servit în fața camerelor de filmat, în timp ce deciziile majore se iau, de fapt, în spatele ușilor închise.
