Misterul „Rachetelor lui Schrödinger”: Unde Sunt, de Fapt, Rachete Fath-360 Rusia Trimise de Iran?!

De la începutul conflictului din Ucraina, piața globală a armamentului a devenit un barometru al alianțelor geopolitice și al nevoilor militare urgente. Unul dintre cele mai discutate și, în același timp, misterioase capitole ale acestui conflict îl reprezintă livrările de armament iranian către Rusia. Printre armele despre care s-a vorbit cel mai mult se numără rachetele balistice cu rază scurtă de acțiune Fath-360, considerate de mulți analiști un atuu strategic capabil să schimbe dinamica pe anumite sectoare ale frontului. Cu toate acestea, în ciuda rapoartelor inițiale privind vânzarea și chiar livrarea acestor rachete Fath-360 Rusia, și a acuzațiilor publice din partea puterilor occidentale, absența lor de pe câmpul de luptă ucrainean a generat o enigmă. Așa cum a remarcat cu ironie Ruslan Leviev de la Conflict Intelligence Team (CIT), aceste rachete au devenit „rachetele lui Schrödinger” – existența lor este confirmată în documente, dar prezența lor fizică pe front rămâne nedovedită, ridicând întrebări fundamentale despre dezinformare, capacitățile militare și strategiile de contracarare.

Geneza unui Parteneriat Periculos: Semnarea Contractului pentru Rachete Fath-360

Primele indicii privind un transfer de armament iranian către Rusia au apărut încă din aprilie 2023, când The Wall Street Journal a raportat livrări semnificative de cartușe. Punctul de cotitură pentru rachetele Fath-360 a venit în septembrie același an, când o delegație rusă de nivel înalt, condusă de ministrul Apărării de atunci, Serghei Șoigu, a vizitat Teheranul. În cadrul acestei întâlniri, potrivit presei americane, cele două țări au demarat negocierile pentru vânzarea de rachete balistice iraniene cu rază scurtă de acțiune, printre care și modelul Fath-360. Aceste negocieri au culminat cu semnarea unui contract în decembrie 2023, consolidând parteneriatul militar dintre Teheran și Moscova și semnalând o creștere a cooperării în domeniul tehnologiei militare.

În toamna următoare, Statele Unite, Franța, Germania și Regatul Unit au acuzat public Iranul că a furnizat aceste rachete Rusiei. Aceste acuzații, formulate la cel mai înalt nivel diplomatic, au confirmat îngrijorările comunității internaționale cu privire la adâncirea alianței militare dintre cele două țări. Rachetele Fath-360 ar fi reprezentat un avantaj strategic considerabil pentru Rusia, având capacitatea de a lovi ținte din apropierea liniei frontului cu precizie, permițând Ministerului Apărării rus să-și conserve propriile muniții ghidate de mare valoare, precum rachetele Iskander, pentru ținte mai critice din interiorul Ucrainei. Această capacitate ar fi putut influența semnificativ dinamica operațiunilor terestre, oferind Rusiei un instrument suplimentar de presiune și distrugere împotriva forțelor ucrainene.

Misterul de pe Câmpul de Luptă: Rachetele Invizibile și Speculațiile Aferente

Însă, paradoxal, un an întreg a trecut de la primele rapoarte privind livrările de rachete Fath-360 Rusia, iar echipa CIT, specializată în investigații bazate pe surse deschise, nu a găsit nicio dovadă credibilă, nicio fotografie, niciun fragment, care să ateste utilizarea acestora pe câmpul de luptă ucrainean. Această absență este cu atât mai derutantă cu cât alte tipuri de armament furnizate de aliații Rusiei, precum tunurile autopropulsate Koksan și lansatoarele multiple de rachete M-1991 ale Coreei de Nord, au apărut pe front la doar trei sau patru luni după primele rapoarte privind livrările. De asemenea, numeroase fotografii cu obuze de mortier iranian de 120 de milimetri au circulat în spațiul online, iar chiar Ministerul Apărării rus a publicat videoclipuri în care apar rachete iraniene pentru lansatoare Grad, confirmând clar prezența altor tipuri de muniție iraniană.

Unde se află, așadar, aceste „rachete de legendă”? Misterul este adânc și a generat diverse teorii. Ruslan Leviev a speculat pentru Meduza că este posibil ca rapoartele privind livrările de rachete Fath să nu reprezinte altceva decât o dezinformare deliberată, plantată strategic de serviciile de informații ruse. Această tactică ar putea avea scopul de a intimida Ucraina și aliații săi, de a crea o incertitudine operațională sau de a masca alte operațiuni. Dezinformarea este un instrument puternic în războiul modern, capabil să manipuleze percepțiile și să influențeze deciziile strategice.

Pe de altă parte, o altă explicație plauzibilă, avansată tot de Leviev, este că armata ucraineană ar fi putut distruge aceste rachete înainte ca ele să fie utilizate. Ucraina a vizat în repetate rânduri verigile lanțului de aprovizionare care transportau arme iraniene către Rusia. De exemplu, pe 18 aprilie 2025, drone ucrainene au atacat Portul Olya, un nod cheie pentru aceste transporturi. Pe 15 august 2025, nava de marfă PORT OLYA-4, suspectată că transporta muniție iraniană, a fost lovită în timp ce era acostată în Olya. Mai mult, în mai 2024, un atac cu drone ucrainene a deraiat un tren cu destinația Kotluban, care transporta explozibili, iar în noiembrie 2023, un „tren cu muniții” a explodat chiar la Kotluban, o locație cheie pentru depozitarea armamentului.

Atacurile Ucrainene: O Strategie de Contracarare a Fluxului de Armament

Statul Major General al Ucrainei a fost explicit în descrierea țintelor acestor atacuri ca fiind „trenuri care transportau rachete iraniene”, sugerând că Fath-360 ar fi putut fi printre aceste transporturi vizate. Eficacitatea atacurilor ucrainene asupra depozitelor rusești, conform lui Leviev, depinde adesea de noroc: „Dacă o dronă lovește direct muniția și o aprinde, se produce o detonare secundară. Iar dacă armele sunt depozitate în aer liber, majoritatea vor arde.” Prin urmare, chiar dacă rachete Fath-360 Rusia ar fi ajuns pe teritoriul rusesc, ele ar fi putut fi neutralizate înainte de a ajunge pe front, explicând absența lor misterioasă din teatrul de operațiuni. Această strategie de interdicție, deși riscantă și dependentă de precizia informațiilor și a execuției, a demonstrat o anumită eficacitate în perturbarea lanțurilor de aprovizionare rusești, forțând Rusia să depună eforturi suplimentare pentru securizarea și transportul armamentului.

Concluzie: Între Realitate, Dezinformare și Războiul Tehnologic

Misterul rachetelor Fath-360 subliniază complexitatea războiului modern, unde informația, dezinformarea și tehnologia militară se împletesc într-un dans periculos. Chiar dacă negările ruse și iraniene persistă, iar Lavrov continuă să respingă acuzațiile ca „minciuni inventate”, realitatea este că parteneriatul strategic dintre cele două țări, consolidat printr-un acord semnat în ianuarie 2025, are o dimensiune militară indiscutabilă. Faptul că aceste rachete nu au fost încă detectate pe frontul ucrainean poate fi un semn al succesului ucrainean în perturbarea lanțurilor de aprovizionare, o tactică de dezinformare rusească bine executată, sau o combinație a ambelor. Ceea ce este cert, așa cum a declarat Leviev, este că industria de apărare a Iranului susține în mod incontestabil efortul de război al Rusiei, indiferent de soarta specifică a unei anumite rachete. Adevărul despre rachetele Fath-360 Rusia rămâne o piesă lipsă dintr-un puzzle geopolitic complex, o poveste în curs de desfășurare, unde fiecare informație nouă poate schimba drastic percepția asupra realității conflictului.