Controlul Teritorial și Guvernarea Palestiniană: Provocări Interne și Externe

Viziunea unui stat palestinian viabil nu este împiedicată doar de obstacole fizice precum așezările și zidul de separare, ci și de o rețea complexă de control teritorial și de provocări profunde legate de legitimitatea și capacitatea de guvernare palestiniană Cisiordania. Acordurile de la Oslo, menite inițial să deschidă calea spre pace, au creat o geografie fragmentată a ocupației, în timp ce condițiile impuse de puterile occidentale pentru recunoașterea unui stat palestinian riscă să submineze însăși ideea de autodeterminare, perpetuând un ciclu de instabilitate și neîncredere.

Labirintul Administrativ: Zonele A, B și C

În conformitate cu Acordurile de la Oslo din anii 1990, Cisiordania a fost împărțită în trei zone distincte, denumite Zona A, Zona B și Zona C, fiecare cu un regim diferit de control. Această împărțire, concepută ca o măsură temporară, a devenit o realitate permanentă, cu implicații profunde pentru viața palestinienilor și pentru posibilitatea creării unui stat unitar:

• Zona A: Reprezintă aproximativ 18% din Cisiordania și include principalele centre urbane palestiniene. Aici, Autoritatea Palestiniană (AP) exercită un control majoritar, inclusiv asupra securității. Totuși, chiar și în aceste zone, Israelul își rezervă dreptul de a interveni, în special în operațiunile militare.
• Zona B: Acoperă aproximativ 22% din Cisiordania și se află sub autoritate civilă palestiniană, dar sub control de securitate comun israeliano-palestinian. Această aranjament complică aplicarea legii și dezvoltarea, deoarece orice inițiativă majoră necesită coordonare și aprobare israeliană.
• Zona C: Reprezintă cea mai mare parte a Cisiordaniei, aproximativ 60% din teritoriu, și se află sub control israelian deplin, atât civil, cât și de securitate. Această zonă include majoritatea așezărilor israeliene, zonele industriale, drumurile principale și resursele naturale. Accesul și dezvoltarea pentru palestinieni în Zona C sunt extrem de restricționate, necesitând permise israeliene aproape imposibil de obținut.

Controlul administrativ trebuia să fie transferat treptat către palestinieni în conformitate cu Acordurile de la Oslo, dar acest lucru nu s-a întâmplat niciodată în mod substanțial. Consecința directă este că Zonele A și B sunt astăzi separate în multe diviziuni mici, care rămân izolate unele de altele din cauza controlului israelian asupra Zonei C. Această „ghetoizare deliberată”, așa cum o descriu unii analiști, creează reguli, legi și norme separate în Cisiordania, menite să împiedice libera circulație între zonele palestiniene și să împiedice realizarea unui stat palestinian coerent din punct de vedere teritorial. Fără continuitate teritorială și control asupra resurselor, un stat palestinian ar fi o entitate fragmentată, non-viabilă.

Condițiile Occidentale și Dilema Legitimitații

Pe lângă provocările teritoriale, există și condițiile pe care guvernele occidentale le-au impus pentru recunoașterea unui stat palestinian, condiții care, paradoxal, îi privează pe palestinieni de capacitatea de a acționa și de a-și alege proprii lideri. Printre acestea se numără în primul rând condiția ca Hamas să nu joace niciun rol în guvernarea unui viitor stat palestinian. Această condiție a fost susținută chiar și de Liga Arabă, care a cerut, de asemenea, Hamas să se dezarmeze și să renunțe la puterea din Gaza.

Această cerință ridică o problemă fundamentală de reprezentativitate și legitimitate. Fatah și Hamas sunt în prezent singurele două mișcări politice palestiniene capabile să formeze un guvern. Într-un sondaj realizat în luna mai, 32% dintre respondenții din Gaza și Cisiordania au declarat că preferă Hamas, comparativ cu 21% care susțin Fatah. O treime nu susține niciuna dintre cele două mișcări sau nu are o opinie. Aceasta arată că Hamas, în ciuda clasificării sale ca organizație teroristă de către multe țări occidentale, are un sprijin semnificativ în rândul populației palestiniene.

Mai mult, Mahmoud Abbas, liderul Autorității Palestiniene (AP), este profund nepopular, 80% dintre palestinieni dorindu-i demisia. O Autoritate Palestiniană „reformată” este opțiunea preferată a Occidentului pentru guvernare palestiniană Cisiordania. Dar dacă puterile occidentale le refuză palestinienilor posibilitatea de a alege un guvern după propria voință, dictând cine poate participa, noul guvern ar fi probabil considerat ilegitim de către propriul popor. Acest lucru riscă să repete greșelile încercărilor occidentale de a instala guverne alese de ele în Irak și Afganistan, unde lipsa de legitimitate internă a condus la instabilitate și eșec.

Consecințele unui Guvern Impus

Un guvern palestinian perceput ca fiind o marionetă a Occidentului nu ar avea sprijinul popular necesar pentru a negocia eficient cu Israelul sau pentru a construi un stat funcțional. O astfel de situație ar juca în favoarea extremiștilor Hamas, care nu au încredere în democrație și o consideră un instrument de impunere a unor guverne subordonate în Palestina. De asemenea, ar întări discursul promovat de Israel, potrivit căruia palestinienii sunt incapabili să se guverneze singuri, justificând astfel continuarea controlului și a ocupației.

Pentru ca un stat palestinian să aibă o șansă reală de succes, el trebuie să fie rezultatul voinței populare palestiniene și să aibă o bază de legitimitate internă solidă. Implicarea externă, deși necesară pentru sprijin și mediere, nu trebuie să dicteze structura și componența guvernului palestinian într-un mod care să submineze autodeterminarea.

Drumul Spre o Guvernare Legitimă și un Stat Viabil

Remedierea acestor probleme complexe – fragmentarea teritorială, lipsa de control asupra resurselor și provocările legate de legitimitatea guvernării – va necesita timp, bani și eforturi considerabile din partea tuturor părților implicate. Întrebarea este cât capital politic sunt dispuși să cheltuiască liderii internaționali pentru a se asigura că recunoașterea Palestinei va duce la crearea unui stat real, condus de un guvern ales liber de propriul popor.

Fără o abordare care să respecte dreptul palestinienilor la autodeterminare deplină și la alegerea propriilor lideri, indiferent de preferințele externe, orice tentativă de a impune o guvernare palestiniană Cisiordania riscă să fie sortită eșecului. Viitorul păcii și stabilității în regiune depinde de capacitatea de a construi o fundație solidă pentru un stat palestinian, bazată pe integritate teritorială, suveranitate și, cel mai important, pe voința democratică a poporului său.