Un caz extrem de grav, care ridică semne de întrebare majore asupra siguranței elevilor în instituțiile de învățământ, a avut loc recent în județul Dâmbovița. Un copil cu CES accidentat Găești, în vârstă de doar 14 ani, a suferit leziuni extrem de grave la nivelul genunchiului în timpul unei ore de educație fizică desfășurate la Școala Gimnazială „Șerban Cioculescu”. Incidentul, petrecut pe data de 2 iunie, a scos la iveală o serie de disfuncționalități administrative și procedurale revoltătoare: nicio ambulanță nu a fost solicitată la fața locului, personalul medical al școlii nu a fost alertat, iar conducerea unității de învățământ a aflat despre această tragedie abia după o săptămână, exclusiv prin intermediul familiei victimei.
Cum s-a produs accidentul de la Școala „Șerban Cioculescu” din Găești
Pe data de 2 iunie, cu puțin timp înainte de finalul cursurilor din anul școlar, un elev în vârstă de 14 ani de la Școala Gimnazială „Șerban Cioculescu” din Găești a fost victima unui accident sever în timpul orei de educație fizică. Copilul, diagnosticat de familie cu parapareză spastică progresivă și încadrat oficial în categoria elevilor cu cerințe educaționale speciale (CES), a suferit o accidentare extrem de gravă la nivelul genunchiului stâng. Deși starea sa fizică și diagnosticul medical ar fi trebuit să impună o atenție sporită și activități fizice adaptate, acesta a fost inclus într-un joc intens de handbal.
Familia susține că profesorul de educație fizică, Florin Antonie, era pe deplin conștient de limitările fizice ale elevului. Tatăl acestuia afirmase în repetate rânduri că a discutat direct cu cadrul didactic, solicitându-i să nu îl supună pe copil la eforturi fizice mari care i-ar putea periclita starea de sănătate. Cu toate acestea, în ziua fatidică de 2 iunie, elevul, care nu deținea echipament sportiv adecvat și nu se simțea bine, a participat la oră de teama de a nu fi sancționat sau marginalizat. „I-a fost frică să spună că nu poate”, au declarat membrii familiei, subliniind presiunea psihologică resimțită de minor.
Versiuni contradictorii: Împins de un coleg sau accidentat la aterizare?
Dincolo de gravitatea leziunilor, circumstanțele exacte ale producerii accidentului rămân un subiect de dispută aprinsă între familia victimei și reprezentanții instituției de învățământ. Copilul povestește că, în timpul unei faze de joc dinamice, a fost împins din spate de un coleg de clasă. În urma acestui contact, el a căzut violent pe suprafața de joc, moment în care a auzit o pocnitură puternică în genunchi și a simțit o durere atroce, observând cum articulația i se deplasează într-o parte. Colegul care l-ar fi împins și-ar fi cerut scuze imediat, conștientizând gravitatea momentului.
De cealaltă parte, profesorul de sport și conducerea școlii prezintă o versiune complet diferită. Aceștia susțin că nu a existat niciun contact fizic violent sau vreo împingere din partea altui elev. Conform versiunii oficiale a cadrelor didactice, elevul s-ar fi accidentat singur, în momentul aterizării, după ce a efectuat o aruncare din plonjon la poartă. Această discrepanță majoră între declarații arată clar necesitatea unei anchete obiective și amănunțite din partea autorităților competente, pentru a stabili adevărul factual.
Protocolul de urgență ignorat: Copilul, lăsat pe holul sălii de sport
Cea mai revoltătoare parte a acestui incident nu este neapărat producerea accidentului în sine, care poate surveni în orice activitate sportivă, ci modul în care cadrele didactice au gestionat situația imediat următoare. După ce s-a prăbușit la pământ și a devenit evident că nu se mai poate sprijini pe picior din cauza durerilor insuportabile, elevul a fost ajutat de colegi și profesori să ajungă pe holul sălii de sport. În mod incredibil, niciun cadru didactic nu a considerat necesar să apeleze serviciul de urgență 112 pentru a solicita o ambulanță.
Mai mult, deși școala dispune de un cabinet medical școlar, personalul medical de specialitate nu a fost alertat și nu a fost chemat să îi acorde primul ajutor copilului aflat în agonie. Profesorul Florin Antonie a declarat ulterior că l-ar fi întrebat pe elev dacă dorește să fie chemată salvarea, iar minorul ar fi răspuns că nu este nevoie. Această justificare ridică serioase semne de întrebare etice și legale: este de ajuns decizia unui minor de 14 ani, aflat în stare de șoc și durere extremă, pentru ca un adult responsabil să ignore protocoalele de siguranță și să nu solicite asistență medicală profesionistă?
În timp ce copilul aștepta pe hol, singura măsură luată a fost anunțarea dirigintei clasei, care ulterior a contactat familia. Până la sosirea tatălui, lângă elev a rămas o colegă de clasă. Un alt profesor de educație fizică, Daniel Marcu, care își desfășura propria oră în sala de sport, a ieșit de câteva ori pe hol pentru a verifica starea copilului și pentru a-i oferi apă. Tatăl elevului, nevoit să se învoiască de urgență de la serviciu, a sosit la școală cât de repede a putut. Acesta a fost pus în situația de a-și căra singur copilul pe brațe până la mașina personală, de unde a plecat direct către Spitalul Clinic de Urgență pentru Copii „Grigore Alexandrescu” din București.
Diagnosticul crunt stabilit de medici: Leziuni complexe evidențiate prin RMN
Documentele medicale oficiale consultate de jurnaliști confirmă că elevul a fost internat în noaptea de 2 spre 3 iunie la spitalul din Capitală. Diagnosticul inițial stabilit de medici a fost de entorsă gravă la nivelul genunchiului stâng. Membrul afectat a fost imobilizat de urgență într-un aparat ghipsat, copilului interzicându-i-se complet să calce pe el. De asemenea, din cauza riscului major de tromboză asociat imobilizării prelungite, i-a fost prescris un tratament anticoagulant injectabil zilnic.
După câteva săptămâni de imobilizare și controale medicale repetate, starea genunchiului nu s-a îmbunătățit semnificativ, motiv pentru care medicii au recomandat efectuarea unui examen RMN (Rezonanță Magnetică Nucleară). Rezultatele acestei investigații imagistice de înaltă performanță au fost de-a dreptul devastatoare: s-a evidențiat o leziune complexă a meniscului intern, afectarea severă a ligamentului încrucișat anterior (LIA), o leziune la nivelul tendonului cvadricipital, un edem osos extrem de important și o acumulare masivă de lichid intraarticular. În urma acestor constatări, scrisoarea medicală eliberată ulterior recomandă ferm o intervenție chirurgicală complexă de reconstrucție, programată abia pentru luna decembrie a acestui an.
Birocrația care bate empatia: Profesorul susține că nu știa de problemele de sănătate ale elevului
O altă anomalie majoră a acestui caz este legată de comunicarea internă din cadrul Școlii Gimnaziale „Șerban Cioculescu”. Profesorul de educație fizică, Florin Antonie, a declarat oficial că nu avea cunoștință despre afecțiunile neuromotorii ale elevului și că nu îi fusese prezentată nicio scutire medicală oficială în acest sens. Cu toate acestea, directoarea instituției, Carmen Vișoiu, a confirmat public faptul că elevul este încadrat oficial în categoria copiilor cu cerințe educaționale speciale (CES) și că în arhiva școlii există un certificat de orientare școlară și profesională valid.
Directoarea a susținut că profesorii din școală desfășoară activități adaptate nevoilor specifice ale acestui elev. Această contradicție flagrantă naște o întrebare legitimă: cum este posibil ca un profesor de educație fizică să aplice un program adaptat sau să protejeze un copil cu CES, dacă el susține cu vehemență că nu știa absolut nimic despre problemele sale de sănătate? Lipsa unei scutiri medicale totale de la orele de sport nu oferă nimănui dreptul de a supune un copil cu parapareză spastică la eforturi fizice extreme sau la sporturi de contact violente precum handbalul.
O săptămână de tăcere: De ce a aflat conducerea școlii atât de târziu?
Pe lângă lipsa de reacție medicală imediată, managementul post-accident ridică suspiciuni grave de mușamalizare sau neglijență crasă. Directoarea Carmen Vișoiu a recunoscut deschis că a aflat despre producerea acestui accident grav abia la aproximativ o săptămână de la incident. Informarea nu a venit pe canale oficiale, de la profesorul de sport sau de la dirigintă, ci direct de la mama elevului, care a contactat conducerea școlii revoltată de lipsa de interes arătată față de starea fiului ei.
Din datele existente, nu rezultă că profesorul Florin Antonie ar fi întocmit un raport scris în ziua accidentului sau că ar fi informat conducerea școlii conform regulamentelor școlare în vigoare. Verificările interne și comisia de disciplină au fost demarate abia după ce familia a insistat și a cerut explicații oficiale. Acest mod de operare indică o lipsă profundă de transparență și o încercare de a minimaliza un incident care a lăsat un copil imobilizat și cu perspectivele unui viitor școlar compromis.
Ancheta Inspectoratului Școlar Județean Dâmbovița și responsabilitatea sistemului
În prezent, Inspectoratul Școlar Județean (ISJ) Dâmbovița are datoria morală și legală de a interveni de urgență pentru a stabili dacă procedurile naționale privind siguranța elevilor au fost respectate cu strictețe la Găești. Este esențial să se determine dacă activitatea fizică din ziua de 2 iunie a fost adaptată stării reale de sănătate a copilului și de ce s-a permis participarea sa la joc fără echipament sportiv adecvat.
Acest caz tragic nu este doar despre o accidentare nefericită, ci despre vulnerabilitățile sistemice din școlile românești. Atunci când un părinte își lasă copilul la școală, o face cu încrederea deplină că acesta se află sous supravegherea unor adulți responsabili, capabili să ia decizii corecte în momente de criză. Nepăsarea, lipsa de empatie și ascunderea sub pretexte birocratice reprezintă adevăratele pericole care amenință siguranța copiilor noștri. Rămâne de văzut ce măsuri drastice vor lua autoritățile pentru ca astfel de drame să nu se mai repete în nicio altă școală din România.
Sursă informații: Cronica-gaestiului.ro.
* Acest articol a fost redactat cu asistență AI pe baza informațiilor disponibile public și a trecut prin verificare editorială umană.
